Eugeniu Carada, fondatorul Băncii Naționale a României. „Pentru o Românie liberă oricând, oricum, cu oricine şi contra oricui”

Eugeniu Carada (1836 – 1910) a fost una dintre figurile pe care România are datoria de a o ține la loc de cinste. Creatorul BNR – Băncii Naționale a României, Carada a jucat un rol important în dezvoltarea peisajului industrial și economic al țării noastre la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.

Născut la 29 noiembrie 1836 la Craiova, „omul din umbră” al liberalilor, bunul prieten al politicianului Ion C. Brătianu până la moartea acestuia (în 1891), Carada a urmărit în timpul carierei sale trei mari obiective – distrugerea influenței rusești în România, unirea Transilvaniei cu patria-mamă și conducerea statului de către Ion Brătianu.

• Ceaușescu la vânătoare de mufloni: „A fost un adevărat infern”
• Ignaz Semmelweis: Pionierul igienei moderne și Salvatorul Mamelor. Cum a schimbat un medic istoria medicinei cu…

Eugeniu Carada, o personalitate discretă, dar remarcabilă a istoriei moderne a României, scrie imprimeriabnr.ro, este considerat ca fiind fondatorul Băncii Naționale a României. „Spirit extraordinar, Carada a fost preocupat să extindă activitatea băncii în teritoriu, să dezvolte și să diversifice operațiunile bancare pentru a spori dezvoltarea economică a României”.

România a cunoscut o dezvoltare economică și o modernizare semnificativă

După înființarea BNR, Eugeniu Carada s-a implicat direct în organizarea activității de tipărire, achiziționând și trimițând la București echipamentele și materialele necesare tipăririi bancnotelor. Astfel, în anul 1881, Tipografia își începe activitatea prin tipărirea bancnotei de 20 de lei.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, România a cunoscut o dezvoltare economică și o modernizare semnificativă. Cu toate acestea, îi lipsea o instituție bancară centralizată care să poată gestiona eficient afacerile financiare ale țării. Absența unei bănci naționale a dus la diverse probleme, cum ar fi instabilitatea monetară, lipsa facilităților de creditare și controlul inadecvat asupra politicii monetare.

Carada a înființat Banca de Credit Român

Carada a recunoscut aceste provocări și a devenit hotărât să înființeze o bancă națională care să rezolve aceste probleme și să contribuie la creșterea economică a României. El credea că o bancă centrală puternică ar oferi stabilitate sistemului financiar, ar promova investițiile și ar facilita dezvoltarea economică.

În 1880, Carada a înființat Banca de Credit Român, care avea ca scop acordarea de facilități de credit pentru a sprijini dezvoltarea industrială. Această inițiativă a marcat un pas important în direcția înființării unei bănci naționale. Banca de Credit Român a jucat un rol crucial în finanțarea diferitelor proiecte industriale și în stimularea creșterii economice.

Viziunea lui Carada privind o bancă națională a căpătat un nou impuls atunci când s-a implicat în politică. În 1881, a fost ales deputat în Parlamentul României, iar mai târziu a ocupat funcția de ministru de finanțe între 1888 și 1891. În timpul mandatului său de ministru de finanțe, Carada a promovat în mod activ ideea înființării unei bănci naționale.

Banca Națională a României, înființată oficial la 17 aprilie 1884

În 1884, Carada a prezentat în Parlament un proiect de lege prin care propunea crearea Băncii Naționale a României. Proiectul de lege descria obiectivele și funcțiile băncii centrale propuse, subliniind rolul acesteia în menținerea stabilității monetare, reglementarea creditului și sprijinirea dezvoltării economice. Proiectul de lege al lui Carada a primit un sprijin semnificativ din partea altor politicieni și economiști care au recunoscut importanța unei bănci naționale.

După mai mulți ani de discuții și dezbateri, Banca Națională a României a fost înființată oficial la 17 aprilie 1884, printr-o lege adoptată de Parlamentul României. Băncii i s-a acordat dreptul exclusiv de a emite monedă, de a reglementa creditul și de a acționa ca bancă centrală a țării.

În afară de sectorul bancar, Carada a mai investit în diverse industrii, cum ar fi petrolul, căile ferate și sectorul imobiliar. A achiziționat participații semnificative în companii petroliere precum Steaua Română și Concordia, care erau jucători importanți în industria petrolieră din România. În plus, a investit în proiecte de construcție de căi ferate, inclusiv în linia de cale ferată București-Giurgiu.

Un constant sponsor și sprijin al unor figuri naționale importante

Investițiile imobiliare ale lui Carada au fost, de asemenea, substanțiale. A deținut mai multe proprietăți în București, inclusiv vile luxoase și clădiri comerciale. Una dintre cele mai notabile proprietăți ale sale a fost Palatul Carada, o clădire impresionantă situată pe Calea Victoriei, unul dintre principalele bulevarde ale Bucureștiului.

Poziția în societate și situația financiară i-au permis lui Carada i-a permis să ducă un stil de viață somptuos. Era cunoscut pentru petrecerile sale opulente și pentru obiceiurile sale de cheltuieli extravagante. Averea sa i-a permis, de asemenea, să susțină diverse cauze filantropice și să contribuie la dezvoltarea culturală a României. A donat sume importante de bani unor instituții de învățământ, spitale și organizații culturale.

Eugeniu Carada și-a dovedit generozitatea și deschiderea către acțiunile filantropice până la finalul vieții sale. Datorită donațiilor sale, au fost construite biserici (Biserica Adormirii Maicii Domnului din București, Catedrala din Vârseț) și școli. De asemenea, ar fi donat suma de 700.000 de lei pentru a susține mișcarea națională din Ardeal și a finanțat un ziar din Basarabia ajutând la achiziționarea unei tipografii și plătit toate costurile necesare înfințării acestuia. Mai mult, istoricii și biografii au menționat în lucrările lor faptul că Eugeniu Carada a fost un constant sponsor și sprijin al unor figuri naționale importante precum Iuliu Maniu, Alexandru Vaida-Voevod sau Miron Cristea.

Ion Brătianu şi Eugeniu Carada, în fruntea Partidului Liberal

„Eugeniu Carada era şi un distins economist al epocii sale. Armonizând ideile politice cu acelea economice, Carada ajunsese la un sistem de gândire propriu, potrivit nevoilor reale ale statului român, care se afla în faza închegării şi a consolidării. Neclintita sa credinţă era că România nu va putea să-şi menţină libertatea şi independenţa absolută fără să aibă o situaţie înfloritoare în toate sectoarele economiei naţionale şi o robustă burghezie autohtonă, capabilă să reziste invaziei străine. Considera capitalul ca factorul determinant al progresului unei ţări, dacă se află în proprietatea băştinaşilor. De aceea, Ion Brătianu şi Eugeniu Carada, aflaţi în fruntea Partidului Liberal, primul în lumină, al doilea în întuneric, susţineau înfiriparea capitalului naţional, care să înlocuiască pe cel străin. După dânşii, o instituţiune centrală de credit cu capital românesc era singura în stare să sprijinească munca naţională sub variatele ei manifestări şi să asigure dezvoltarea principatelor în toate direcţiile”.  (Mihail Romaşcanu în biografia dedicată lui Eugeniu Carada).

„Tot Eugeniu Carada l-a împiedicat în 1905 pe Take Ionescu, care era ministru de Finanţe, să cesioneze pe 50 de ani, 30.000 de ha din terenurile petrolifere ale României unui consorţiu german, care avea în frunte pe Deutsche Bank. Unindu-se atunci cu toţi fruntaşii vieţii politice, amici şi inamici, Carada a înfiinţat o societate cu caracter naţional, care s-a arătat gata să substituiască grupul străinilor” ( Mihail Gr. Romaşcanu, Eugeniu Carada, Bucureşti, 1937)

Un adversar fățiș al monarhiei

Şi în fine cu privire la rolul avut de Eugeniu Carada în formarea şi consolidarea BNR, un extras din ziarul Libertatea din anul 1935 semnat de economistul şi ziaristul Ştefan Antim:

„Carada n-a avut, în timpul vieţii, parte decât de adversităţi şi calomnii. În ochii boierilor noştri, crima cea mare a lui Eugeniu Carada a fost punerea în circulaţie a bancnotelor. Datorită bancnotelor lui, care se înmulţeau mereu, s-au putut ridica la ranguri şi la averi oameni noui, cu nume necunoscute, cari ajunseră în scurtă vreme să conducă şi să guverneze această ţară. De aici şi ura aceia profundă şi frica aproape superstiţioasă, a păturei noastre boiereşti, de băncile şi de creditele liberale, pe care le bănuiau patronate toate, din umbră, de Eugeniu Carada. Şi să nu se creadă că-i o simplă întâmplare că tocmai Nicolae Filipescu, reprezentantul cel mai autentic al boerimei noastre autohtone, a fost acela care a afirmat despre Banca Naţională, după atâţia ani de funcţionare a ei, că e cea mai mare escrocherie a secolului al XlX-lea. Acesta a fost multă vreme gândul ascuns şi părerea nemărturisită a întregei noastre protipendade, despre așezământul noastru de emisiune, întruchipat, pentru dânsa, de Eugeniu Carada. Starea aceasta de spirit, atmosfera aceasta de suspiciune, de ură, frică şi de gelozie, în chip artificial întreţinută, a făcut ca un om întru toate admirabil, cu putere de muncă, cu pricepere, de cinstea şi de sobrietatea lui Eugeniu Carada, să fie silit să ducă o viaţă subterană de anahoret şi să fie privit aproape ca falsificator de monedă. Aşa au născut legendele de mister şi atmosfera de inchiziţie, în jurul persoanei lui Eugeniu Carada. Omul acesta a fost calomniat de o întreagă clasă a societăţii româneşti şi ce e mai grav de clasa ei suprapusă, la a cărei răsturnare a lucrat nu din interes personal, ci pentru binele obştesc… El a pus Banca Naţională în slujba unei noui şi mai bune ordine sociale şi a făcut din ea pârghia de ridicare, instrumentul de progres al acestei ţări; iar alături de Ion C. Brătianu, el n-a avut simplul rol de inspirator ocult şi fără răspundere, ci a conlucrat cu el deschis la schimbarea vechilor stări de la noi, şi datorită acestei conlucrări, cele două Principate medievale şi sărace au putut fi transformate într-un Regat unitar şi tare, aşezat pe baze capitaliste agrare, într-o vreme când Apusul pretindea de la noi numai grâne. Aceasta este opera cea mare a lui Eugeniu Carada şi aşa se desprinde, la perspectiva celor 25 de ani, personalitatea adevărată a acestui bărbat”.

Eugeniu Carada a murit la 10 februarie 1910 la București în urma unei răceli. Deși în timpul vieții sale a fost un adversar fățiș al monarhiei, la moartea sa, în timp ce cortegiul funerar îl ducea pe ultimul drum trecând prin Piața Palatului, Carol I, care scosese întreaga gardă a Palatului în piață, i-a dat, personal, onorul.

Surse:

www.bnr.ro

www.acad.ro

www.icr.ro

https://imprimeriabnr.ro/en/eugeniu-carada-2/

https://www.romania-insider.com/bucharest-centennial-eugeniu-carada-2018

Vă mai recomandăm să citiți și:

Drama miilor de copii abandonați pe stradă în Bucureștiul interbelic

Pe acoperișurile Bucureștiului interbelic: „De sus, panorama orașului este uluitoare”

Cum era exploatat aurul din Munții Apuseni în perioada interbelică

Când Bucureștiul „mișuna de spioni”